Cădaciu Mic

Satul a avut o biserică proprie încă din anul 1812, construită pe malul Râului Nicău. În anul 1926, a fost însă închisă, iar apoi, în 1969, a fost distrusă. Materialele de construcție rămase au fost folosite la repararea bisericii din Cădaciul Mare, în anul 1971. Un punct de atracție foarte interesant este și podul acoperit, construit în anul 1929.

”Căpitanul secuilor se aşeză în faţa cortului hanului, contemplând răsăritul. ”- Iubesc acest loc”, spuse căpitanul secuilor. De atunci, acel deal se numeşte Szeret (Iubeşte), iar pârâul care-şi are acolo obârşia a căpătat acelaşi nume.”

Posted in Legende, Legende etnografice, Zona Odorheiu Secuiesc.